BNR – Scaderea dobanzii de referinta

bnr

Banca Nationala a Romaniei a decis marti, 5.04.2015, scaderea dobanzii de referinta la 1,75 la suta pe an. Astfel, dobanda de referinta a atins cel mai scazut nivel din ultimii 25 de ani, fiind privita ca o solutie pentru a se evita intarirea leului, fapt ce ar fi afectat exporturile.

„Scaderea dobanzii de politica monetara este surprinzatoare, mai ales in conditiile in care guvernatorul parea sa sugereze recent ca dobanzile sunt acolo unde ar trebui sa fie. Miscarea este surprinzatoare si pentru ca ,in conditiile relaxarii politicii fiscale, BNR a ales si ea o dubla relaxare monetara, atat prin scaderea rezervelor minime obligatorii – o decizie asteptata-, cat si prin scaderea dobanzii-cheie”, a declarat Radu Craciun, economistul-sef al BCR.

Decizia BNR de taiere a dobanzii nu pare justificata, in conditiile in care scaderea TVA la alimente urma sa provoace un efect deflationist de durata.

„Nu pot decat sa suspectez faptul ca BNR nu isi doreste o intarire a leului care ar putea afecta competitivitatea exporturilor si accelera deflatia. In ceea ce priveste impactul asupra dobanzilor interbancare si comerciale, acestea vor ramane in continuare sub presiune in directia scaderii, presiune produsa in primul rand de eliberarea a peste 3 miliarde de lei din rezervele tinute de banci la BNR si mai putin de scaderea dobanzii BNR”, a mai afirmat Radu Craciun.

Pe de alta parte, scaderea dobanzii de referinta a BNR, ar avea si efecte pozitive, cum ar fi cresterea creditarii pentru populatie si companii, impulsionata de reducerea dobanzilor la imprumuturi. Astfel, aceasta politica ar putea stimula consumul si reluarea investitiilor de catre firme si ar sprijini politica fiscala a Guvernului, acesta putandu-se imprumuta la dobanzi din ce in ce mai mici.

„Este un semn bun, dar, din pacate,efectul va fi cel mult psihologic, fiindca in mediul de afaceri se manifesta inca multa prudenta, chiar frica de a incepe proiecte noi care necesita creditare. Pe de alta parte, nici bancile nu se grabesc sa acorde imprumuturi, insa in cazul acesta exista o presiune reala de creditare a veniturilor. De aceea, institutiile bancare vor trebui sa finanteze proiecte”, a spus Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri.

„Nu pot decat sa suspectez faptul ca BNR nu doreste o intarire a leului care ar putea afecta competitivitatea exporturilor si accelera deflatia”, a precizat Radu Craciun, economistul-sef al BCR.

Sursa: Romania libera   http://www.romanialibera.ro

CRIZA ECONOMICA – Scenariu de groaza

ANDRES VELASCO 1

Andres Velasco         foto: letercera.com

de Andres Velasco,  10 aprilie 2015

Sa presupunem urmatorul scenariu, unul care s-a mai jucat in tarile cu piete emergente. Bancile si firmele locale fac imprumuturi peste imprumuturi si aduna datorie in dolari – datorie pe care specialistii o considera perfect sustenabila, atata vreme cat moneda locala e puternica. Dintr-o data, ceva (o crestere a ratei dobanzilor in SUA, o scadere in pretul marfurilor, un conflict politic intern) face ca valoarea monedei locale sa scada in raport cu dolarul. Povara datoriei, calculata in moneda locala, este acum mult mai mare Unii debitori nu mai platesc ratele, altii sunt incapabili sa rostogoleasca creditul. Rezulta haosul financiar.

Asa s-au desfasurat criza datoriilor din America Latina din 1980, criza mexicana Tequila din 1994, criza datoriilor din Asia din 1997 si criza ruseasca din 1998. Tot astfel s-a transmis criza financiara din 2008-2009 catre pietele emergente. De fiecare data, creditorii si debitorii au sustinut ca si-au invatat lectia.

Dar, nu numai ca s-ar putea intapla din nou azi; s-ar putea intampla la o scara mult mai mare decat in trecut. Profitand de ratele foarte mici ale dobanzilor din tarile avansate, bancile si firmele din pietele emergente s-au imprumutat mai mult ca niciodata. Un raport al Bancii Reglementelor Internationale arata ca, de la inceputul crizei globale, creditele in dolari catre imprumutanti non-banci din afara SUA au crescut cu jumatate, de la 6 trilioane de dolari la 9 trilioane de dolari.

Mare parte din aceasta datorie este in Asia, doar China acumuland aproximativ un trilion de dolari. Alti mari debitori in dolari sunt Brazilia (cu peste 300 de miliarde dolari) si India (125 miliarde dolari). Tari precum Malaezia, Africa de sud si Turcia, plus economiile mai deschise financiar ale Americii Latine au, de asemenea, datorii in moneda straina in crestere.

Da, puternicul dolar nu mai este atat de puternic precum era inainte ca Rezerva Federala a SUA sa surprinda pietele la inceputul acestui an cu un comunicat mai conciliant decat era de asteptat. Dar, avand in vedere diferentele probabile ale ratei dobanzii dintre SUA si alte economii avansate (in mod special eurozona si Japonia), alaturi de o revenire economica mai robusta a SUA, o era a unui dolar solid – si, aproape prin definitie, a unor monede slabe in tarile emergente – va dura mult timp.

BURSA NEW YORK

Bursa din New York                  foto: puterea.ro

Acest lucru inseamna, cel mai probabil, necaz pentru firmele care au imprumutat in dolari pentru a construi un mall de cumparaturi in Sao Paulo sau Kuala Lumpur si care acum trebuie sa dedice o mai mare parte din veniturile lor in reali sau ringgiti depreciati pentru a plati aceasta datorie.

Cum am ajuns aici ? Candva, intelepciunea conventionala sustinea ca reducerea apetitului guvernelor pentru datorii ar pune capat supra-imprumutarii, deoarece agentii privati ar sti sa actioneze cu prudenta si sa analizeze costurile si beneficiile unei noi datorii in dolari.

Dar nici macar rigizii economisti ai Universitatii din Chicago nu mai cred in asta acum. Pozitia fiscala si a datoriilor multora dintre economiile emergente (desi nu Argentina, Venezuela si alte tari aratate cu degetul pentru managment prost) este mult mai puternica decat era in trecut. Dar directorii financiari din sectorul privat par hotarati sa demonstreze ca pot imprumuta cu tot atata exagerare cu o faceau pe vremuri colegii lor din sectorul public.

Tot intelepciunea conventionala sustinea la un moment dat ca dezmaturile cu imprumuturi in dolari au locdoar in tari cu rate de schimb fixe, unde banca centrala asigura de facto imprumutantii impotriva riscurilor valutare. Azi, cele mai multe dintre economiile cu piete emergente au (sau cel putin pretind ca au) rate de schimb variabile si totusi localnicii continua sa se imprumute puternic in monede straine.

Acest lucru reflecta partial diferentele cost-imprumut. Daca rata locala a dobanzii este de 17 la suta pe an si rata dobanzii la dolar este de 2 la suta, are sens sa imprumuti in dolari atata timp cat moneda interna se presupune ca se va deprecia cu 15 la suta sau mai putin.

Cealalta parte a explicatiei decurge din ceea ce economistii Guillermo Calvo si Carmen Reinhart au numit  „teama de volatilitate”. Multi participanti din piata stiu din experiente trecute (din 2008-2009, de exemplu) ca bancile centrale ale economiilor emergente se tem de deprecierile bruste si din aceasta cauza, in momentele de stres, au tendinta sa intervina, cel putin temporar, pentru a sustine rata de schimb, „netezandu-i” declinul. Asa incat, un speculator care se misca repede poate face un profit frumusel si sa iasa din scena cand inca muzica se aude.

Cat de vulnerabile sunt economiile emergente din cauza tuturor acestor datorii in dolari ? Optimistilor le place sa sublinieze ca pietele in curs de dezvoltare au acumulat un capital urias in rezerve internationale din 2010 incoace, ceea ce le permite sa se auto-asigure impotriva unor deprecieri ale propriilor monede sau a datoriilor in monede straine. Acest lucru este adevarat, dar numai pana la un punct.

WALL STREET

Wall Street                foto: mercurynews.com

Sa ai zeci sau chiar sute de miliarde de dolari in seiful bancii centrale sun linistitor pana cand realizezi ca ratele care trebuie platite in urmatoarele 12 luni la datoriile in dolari nu sunt cu mult mai mici. Informatiile nu sunt complet sigure sau comparabile de la o tara la alta, dar un calcul rapid arata ca exista multe piete emergente unde astfel de datorii pe termen scurt sunt la 50 la suta sau chiar mai mult din capitalul din rezervele internationale.

Iar debitorii in dolari s-ar putea sa nu fie singurii care sa-si ceara partea din acele rezerve. La inghesuiala, detinatorii de moneda locala vor dori sa o schimbe in dolari. Daca banca centrala este serioasa cu privire la volatilitate, va ridica ratele interne ale dobanzilor pentru a limita cresterile de preturi, determinand o recesiune dureroasa. Alternativ, ar putea interveni si vinde rezervele internationale, reducand din capitalul disponibil pentru plata datoriilor in dolari. Optimistii mai sustin, de asemenea, ca unii debitori locali sunt acoperiti in mod natural. Da, unele companii de export care se imprumuta in dolari castiga, de asemenea, dolari. Dar acestea sunt o minoritate si pot avea la randul lor probleme, deoarece deprecierea reduce valoarea in dolari a activelor interne, cauzand incalcari ale conventiilor de credit si un acces limitat la credite.

Exista riscuri chiar si pentru bancile care fac efortul de a echilibra raportul dintre imprumuturile luate in dolari din strainatate si cele acordate in dolari la intern. Poate ca nu va avea loc un dezechilibru evident intre monede, pentru banca, dar daca veniturile debitorilor locali sunt doar in moneda interna, ar putea deveni incapabili sa-si plateasca datoria. Riscul eliminat prin reglementari intr-un loc reapare in alta parte.

Pentru multe firme din pietele emergente care s-au imprumutat in dolari pentru a obtine venituri in moneda locala, recenta depreciere a cauzat destule necazuri financiare. Despre cat necaz va fi vorba depinde, in cele din urma, de factori care sunt foarte greu de prevazut, inclusiv raspunsurile pietei la ingradirile Fed si socurile politice (de exemplu, scandalul cu privire la Petrobas in Brazilia) care zdruncina increderea investitorilor in politicile si pietele locale. Putem prevedea doar o singura evolutie sigura: un drum greu.

Andres Velasco, fost ministru de finante al statului Chile, este profesor de Practici Profesionale in Dezvoltarea Internationala la Columbia University.

Sursa: ziarul Romania libera   http://www.romanialibera.ro

Pretul petrolului, in crestere

foraj-petrol

Cotatiile pretului petrolului au urcat luni, 6 aprilie, cu 5 la suta, cauzele fiind incetinirea cresterii stocurilor SUA si faptul ca Iranul, cu care SUA au ajuns la un acord in ceea ce priveste energia nucleara, nu-si va putea majora exportul de petrol imediat, ci doar dupa ce se va urmari implementarea acordului.

„Finalizarea acordului si ridicarea totala a sanctiunilor au in fata, inca, un numar de obstacole”, spun analistii de la Morgan Stanley, care prognozeaza ca impactul acordului cu Iranul, in ceea ce priveste pretul petrolului, nu trebuie asteptat mai devreme de 2016.

Cotatia petrolului Brent, la bursa din Londra, a urcat cu 2,62 dolari, ajungand la 57,57 dolari barilul.

Pretul petrolului WTI, standard pe piata americana, a crescut cu 2,3 dolari, ajungand la 51,44 dolari barilul.

Piata a fost influientata si de majorarea pretului de vanzare a petrolului de catre Arabia Saudita, pe pietele din Asia.

Alte cauze care influienteaza cresterea pretului petrolului sunt razboiul din Yemen si deprecierea dolarului.

Sursa: Ziarul Financiar  www.zfr.ro

Aprecierea dolarului, la un nou record

Curs valutar dolar

Dolarul american este in urcare pe pietele externe, cu 0,5 la suta – joi 5. 03. 2015. Vineri acesta s-a intarit si mai mult in raport cu valutele importante.

Investitorii sunt de parere ca revigorarea pietei muncii creste probabilitatea ca Rezerva Federala a SUA sa creasca dobanzile, aflate aproape de zero din 2008.

BNR a anuntat un curs al dolarului de 4,0228 lei – record absolut. Cursul euro era de 4,4454 lei.